Infecțiile tractului urinar sunt afecțiuni cauzate de bacterii care ajung în tractul urinar cel mai adesea de la nivelul intestinului.
Acestea pot rămâne la nivelul vezicii urinare sau pot afecta rinichii, ureterele sau uretra.
Simptomele unei infecții necomplicate limitate la vezică includ durere sau arsură la urinare, urinare frecventă, urină tulbure și presiune sau crampe în zona inferioară a abdomenului.
Simptomele severe, cum ar fi febra, frisoanele, urinarea cu sânge sau durerile de spate, pot indica o infecție renală.
Diagnosticul se face adesea pe baza simptomelor. Teste precum sumarul de urină și urocultura (cultura de urină) pot fi necesare pentru confirmare și pentru identificarea bacteriei cauzatoare.
Pentru simptome ușoare și o diagnosticare rapidă, există varianta testelor rapide achiziționate de la farmacie.
Uneori poate fi necesară o antibiogramă (testarea sensibilității bacteriei cauzatoare la antibiotice) pentru identificarea celui mai potrivit antibiotic.
Femeile sunt mai susceptibile datorită structurii scurte și apropiate de rect a uretrei. Alți factori de risc includ istoricul de infecții urinare în antecedente, sarcina, vârsta, alte afecțiuni ca de exemplu diabetul și problemele structurale ale tractului urinar.
Bacteriile, cel mai adesea E.coli, sunt principala cauză. Nu toate bacteriile E.Coli cauzează infecții urinare, ci doar varianta Uropatogena care provine de la nivel intestinal, unde nu produce manifestări. Alți germeni, cum ar fi Mycoplasma și Chlamydia, pot provoca infecții, în special uretrite, care se pot transmite sexual.
Antibioticele sunt tratamentul standard. Acestea trebuie recomandate de către un medic. Se mai pot recomanda antispastice, antiinflamatoare, produse naturiste și suplimente. Un tratament corect include si identificarea eventualilor factorilor de risc și evitarea lor. Tratamentul adecvat previne recurența și complicațiile.
Prevenția include urinarea regulată, igiena corectă, hidratarea adecvată, combaterea constipației și evitarea produselor iritante. Schimbarea metodelor contraceptive poate fi de asemenea benefică. În cazul unor infecții recurente dese există măsuri profilactice în funcție de riscul de recidivă.
Evaluează-ți rapid riscul de recidivă completând nomograma online!
O igienă corectă, inclusiv ștergerea din față în spate și evitarea produselor iritante, poate reduce semnificativ riscul de infecții urinare. Este important să păstrați zona genitală curată și uscată.
Da, activitățile sexuale pot crește riscul de infecții urinare. De asemenea, utilizarea anumitor metode de contracepție, cum ar fi diafragma sau spermicidele, pot crește riscul de infecție. Urinarea după actul sexual poate ajuta la eliminarea bacteriilor din uretră!
Este binecunoscut faptul că infecțiile urinare (cistitele) sunt cel mai frecvent cauzate de o bacterie numită Escherichia coli (E. Coli). Totuși, nu toate bacteriile E.coli pot determina cistită, ci doar o anumită variantă numită uro patogenă – tocmai pentru că face mult rău vezicii urinare. Aceasta este localizată în intestin, dar aici nu determină simptome.
În anumite condiții, bacteriile se înmulțesc și, în căutarea unui mediu mai prielnic, coboară în rect și traversează perineul, ajung la nivelul uretrei și apoi ascensionează în vezică urinară (ax intestino-pelvino- urinar).
Constipația poate duce la niveluri ridicate de bacterii Escherichia coli (E. coli) în rect, crescând riscul ca acestea să se răspândească în tractul urinar.
În plus, dacă te gândești la motivele constipației, acestea includ adesea o alimentație nesănătoasă și un stil de viață sedentar. Ambii factori contribuie și sunt legați de diversitatea microbiomului intestinal.
În timpul sarcinii, modificările în sistemul de drenaj urinar (din cauza compresiei căilor urinare prin creşterea în dimensiuni a uterului gravid) dar și modificările hormonale pot face femeile mai susceptibile la infecții urinare. Este esențial ca infecțiile să fie tratate rapid pentru a preveni complicațiile.
Apariția unei infecții urinare în timpul sarcinii necesită consultarea unui medic (medic de familie, ginecolog, nefrolog sau urolog) pentru un tratament adecvat. În niciun caz NU începeţi un tratament antibiotic ales de dumneavoastră, deoarece acesta poate fi incorect şi poate afecta dezvoltarea normală a fătului!
Medicul va stabili tratamentul optim cu antibiotice sau alte produse conform antibiogramei şi vârstei de sarcină. Infecţia urinară în timpul sarcinii este considerată o infecție complicată din cauza posibilelor riscuri.
Nu orice prezență a bacteriilor în urină necesită tratament cu antibiotice. Situația în care la un examen de urină se evidențiază prezența bacteriilor, fără să fie însoțită de simptome se numește bacteriurie asimptomatică. Societatea europeană de urologie recomandă ca la persoanele fără risc cu bacteriurie asimptomatică să nu se administreze antibiotic.
Bacteriuria asimptomatică se tratează doar la gravide și înaintea procedurilor urologice.
Dacă simptomatologia nu mai există după terminarea tratamentului, nu este necesară prelungirea tratamentului sau reînceperea unui tratament nou.
În funcție de riscul de recurență, profilaxia se face prin modificarea stilului de viață și eliminarea factorilor activi sau prin profilaxie activă. Un exemplu de profilaxie activă este combinația de film protector intestinal cu hibiscus și propolis, care trebuie menținută minim 3 luni (15 zile pe lună).
Medicul tău va decide pe baza rezultatului uroculturii dacă și ce antibiotic este necesar ca tratament. Dacă ai început deja un tratament antibiotic, spune asta medicului tău. Antibioticele afectează rezultatele uroculturii și testul nu mai este relevant. Pentru a ameliora simptomatologia care te deranjează până este disponibil rezultatul uroculturii, apelează la tratamente care nu afectează rezultatul antibiogramei, cum ar fi produse pe bază de film mucoprotector intestinal + propolis + hibiscus.