Află mai multe despre
INFECȚIILE URINARE
RECURENTE
INFECȚIA URINARĂ RECURENTĂ
Infecțiile recurente ale tractului urinar reprezintă o problemă semnificativă în domeniul sănătății femeilor. Riscul ca o femeie să dezvolte o infecție a tractului urinar pe parcursul vieții este impresionant, depășind 50%! Mai mult decât atât, aproximativ 1 din 4 femei se confruntă cu infecții urinare recurente, adesea definite ca 2 infecții în 6 luni sau 3 într-un an.
După un prim episod de infecție urinară, se constată că aproximativ 1 din 3 femei vor experimenta un nou episod în decurs de șase luni.
Chiar mai important este faptul că aproximativ 3% dintre femei se vor confrunta cu o a doua recidivă în aceeași perioadă de timp. Aceste statistici evidențiază nu doar frecvența, dar și persistența acestei probleme de sănătate.
Infecțiile urinare recurente constituie între 1 și 6% din totalul consultațiilor zilnice în practica medicală, fiind o provocare constantă pentru medici din cauza mai multor factori:
Lipsa unei abordări standard de tratament și prevenție
Rezistența la antibiotice
Impactul considerabil asupra vieții personale și sociale a pacienților
Automedicația
Impactul Social și Psihologic
Infecțiile de tract urinar pot avea un impact semnificativ asupra sănătății fizice și psihologice. Infecțiile urinare recurente pot fi asociate cu simptome de anxietate și depresie. Stresul generat de eșecul tratamentului, recurența simptomelor și impactul social al infecțiilor urinare recurente, în special la femeile în premenopauză care lucrează, pot conduce la sentimente de vinovăție și simptome clinice de depresie.
Frecvența și recurența infecțiilor, în special la grupa de vârstă 18-39 de ani, pot afecta negativ relațiile sociale, stima de sine și capacitatea de muncă.
Costurile ridicate, atât sociale cât și personale, ale gestionării acestor infecții adaugă un nivel suplimentar de stres. Prescripțiile medicale frecvente, spitalizările, concediile necesare pentru tratament și gestionarea comorbidităților asociate pot exacerba aceste sentimente de anxietate și depresie. Toate aceste aspecte subliniază importanța unei abordări cuprinzătoare și atente în tratamentul și gestionarea infecțiilor recurente ale tractului urinar, pentru a reduce impactul emoțional și psihologic asupra pacienților.
Atenție la rezistența la antibiotice!
Antibioticoterapia este principalul tratament pentru infecțiile tractului urinar. Pacienții cu ITU recurente sunt adesea tratați cu numeroase antibiotice pe parcursul vieții. Uneori se recomandă antibiotice cu spectru larg sau o perioadă de timp prea lungă, ceea ce crește riscul de dezvoltare a rezistenței la antibiotice.
Supradiagnosticul infecțiilor urinare în cazul pacienților cu simptome genito-urinare este o problemă frecventă în practica ambulatorie, în special la pacienții cu istoric de infecții recurente, ceea ce poate duce la o creștere a expunerii la antibiotice.
Pacienții sunt din ce în ce mai conștienți de faptul că rezistența la antibiotice este o problemă reală. Discuțiile cu persoane ce suferă de infecții urinare recurente sugerează că acestea se tem de efectele adverse ale antibioticelor și au sentimente de frustrare și dezamăgire față de medici pentru că nu țin cont de aceste temeri și nu optimizează administrarea antibioticelor.
Medicii sunt încurajați să modifice strategiile de management pentru a răspunde acestor preocupări și să dedice mai mult efort cercetării pentru îmbunătățirea opțiunilor de tratament non-antibiotice de prevenire și tratare a infecțiilor recurente de tract urinar.
Este important ca medicii să trateze episoadele recurente de infecții urinare cu antibiotice adecvate, având în vedere modul de acțiune și durata tratamentului, pentru a preveni rezistența la antibiotice!
Cercetările recente au demonstrat ca identificarea exactă a factorilor de risc și consilierea adecvată au efect asupra aderenței pacienților la tratament și rezultatelor și pot reduce numărul de episoade simptomatice și recurențelor. Totodată contribuie la reducerea consumului de antibiotice și îmbunătățește calitatea vieții pacienților prin reducerea stresului pacienților și a nivelelor de anxietate.